Iubirea e un virus

Am toate ideile in cap pentru a scrie ceea ce am realizat ieri dar inca stau in fata tastaturii tremurand pentru ca nu imi dau seama in ce mod sa transmit aceste lucruri. Mintea e in panica maxima si inima mea imi spune: Fuck it! Lasa-o sa iasa asa cum e chiar daca doare! Decizii, decizii?

Iubirea pentru acesta lume in care traim e un virus, dar este solutia pentru ceea ce se intampla acum si aici. Din fericire se intampla ca iubirea sa fie si cea mai mare forta din Univers. Nu o credeti? Nu va condamn. Nici eu nu am crezut-o! Doar ca acum nu mai indoiesc. Fiecare are nevoie sa realizeze singur cat de puternica e aceasta forta. Nu sunt poet, nu sunt flower power. Sunt extrem de ancorat in realitatea asta dar am ajuns sa vad iubirea asa cum e, si sunt inca la inceput. Scriind ceea ce o sa va impartasesc voi sacrifica pozitia mea de siguranta. Poate pentru multi ceea ce o sa scriu sunt doar niste vorbe, insa in spatele lor exista ceva de care se tem toti. Si voi va temeti, si eu m-am temut, dar nu vad alta solutie si nici nu cred ca exista in halul in care am ajuns. Daca veti intelege ce voi spune, cautati sa internalizati si apoi sa dati mai departe, fara frica. E singura noastra cale de supravietuire. Exista inca ceva care a scapat de sub control si care inca e in avantajul nostru…Internetul. Facebook si alte instrumente de comunicare. Au fost lasate sa se dezvolte pentru ca ne separa; Ei si ce daca sunt toti conectati la tampenia aia de Facebook. Stau toti si fac poze si le dau share, dar in realitate fiecare se ascunde dupa un ecran si plange in sinea lui dupa o atingere reala. Asta e realitatea si e o realitate care convine unora, dar nu e o realitate utila pentru oameni, pentru viata.

Toti invariabil avem nevoie de iubire si iubirea adevarata viruseaza.  Odata ce te atinge, te schimba pentru ca este suficient de puternica sa rescrie ADN-ul celulelor noastre. Daca stam ascunsi dupa ecrane nu se va intampla mare lucru. Putem sa transmitem mai departe ceea ce scriu unii sau altii dar cam atat. Insa putem mai mult. Hai sa va spun ce putem face.

Am avut o alta viziune ieri cand am facut ceva iesit din modul meu obisnuit de a actiona. Abia azi dimineata am inteles implicatiile acestui gest. Cineva a venit la mine cu multe rani. Rani care se vedeau, si cand spun acest lucru ma refer ca ne purtam ranile la exterior si se vad. Suntem schiloditi, raniti, si se vede. Sunt rani emotionale. Vorbesc de corpul emotional. Suntem bine imbracati si aranjati in exterior dar de fapt suntem ca niste zombies. Suntem tot o rana. Ochiul nu vede acest lucru si totusi vede, caci inima vede. Prima reactie cand vezi un asa om este sa fugi sa te izolezi, sa nu te atingi de el pentru ca s-ar putea sa fie contagioasa starea. Si intr-un fel chiar e atata vreme cat si tu esti expus ranilor tale emotionale care te fac sa te identifici cu cel din fata ta sau macar sa empatizezi cu el. O stare de suferinta se activeaza in tine dar instinctul de supravietuire iti trage un sut in coaie si iti spune: Fugi!

Da, asa suntem educati, sa fugim. Asa am fost si eu educat sa fug, si am devenit extrem de bun la acest lucru. Doar ca acum am fost atins de alt virus, de iubire care imi spune sa ma opresc pentru ca fuga nu este o solutie. \”Izolarea nu este o solutie\”.  Privind ca observator mesajele pe care mass-media si in special industria filmului ni le tot transmite m-a luat groaza cand am identificat unul dintre mesajele ascunse in aceste filme. Nu ati observat cate de multe scenarii apocaliptice sunt in ultima vreme difuzate? Ca vin alienii ca vine apa, vin monstrii din adancuri, apare nu stiu ce virus, ca ne prajeste soarele si apoi intram in criza, ca e una sa alta sau toate la un loc, mesajul e unul. FRICA SI IZOLARE. Salveaza-te cat mai poti si cum mai poti si ia-ti familia si FUGI!

Unde sa fugi? Ca nu avem unde sa fugim? E singurul loc pe care il avem iar cel de langa tine e la fel de familie sau apropiat ca oricare cand il privesti fara frica, fara filtre, fara frica de a intinde mana si de a-l atinge. Da oameni buni, e nevoie sa ne atingem. E nevoie sa facem un gest catre cel de langa noi caci fiecare are nevoie sa isi vindece corpul emotional.

Ieri am intalnit un om plin de rani si care nici macar nu putea sa stea locului in prezenta mea. Eram calm dar nu conta. Asta o agita mai tare. As fi putut sa vorbim despre ranile ei, sa le disecam si sa le analizam, sa le intelegem si sa cautam solutii, dar nu am facut asta. Am tacut si am luat-o de mana. Am atins-o si acest gest de iubire a atins-o si pe ea profund. Apoi a plans in continuu. A plans si dupa ce a plecat de la mine, dar inca nu am inteles ce facusem de fapt. A fost nevoie sa treaca si noaptea ca sa imi dau seama ca in acea atingere i-am transmis ceva de care ea fugea. Suntem atat de raniti incat am ajuns sa fugim de lucru care ne poate salva. Si acest fapt se datoreaza programarii noastre media de care vorbeam mai devreme. \”Nu sta, nu fa un gest, nu fa nimic. Doar fugi!\’\’

Ceva nu imi dadea pace in capul meu pentru ca nu intelegeam de ce era atat de agitata in prezenta mea fara sa fac nimic. Ce o deranja atat de tare la mine? Apoi am inteles. Mintea ei o avertiza sa fuga. Vibratia mea reprezenta un pericol pentru starea ei de codare matriceala bazata pe frica si rani emotionale. Eu eram virusat, iar virusul era starea de calm si iubire pe care o simt in mine. Tot ceea ce ar fi trebuit sa fac este sa stau departe de ea, sa nu interferez, dar daca faceam asta nu s-ar fi intamplat nimic, nu as fi inteles ceea ce va scriu acum si totul mergea inainte ca de obicei. Insa nu a fost sa fie asa.

Cand vezi pe cineva in aceasta stare e nevoie sa il iei de mana, nu sa fugi. E cam periculos pentru ca te expui, pentru ca devii vulnerabil, dar ce mai avem de pierdut? Oricum nu avem unde sa fugim. Oricum totul e alterat si programat ca sa functioneze pe izolare si frica. Oricum nu invatam decat sa ne uram, sa ne izolam sau sa fugim. \’\’Run for your life\’\’! Un leit-motiv foarte bine cunoscut de fiecare din filme si media. Dar daca te opresti un moment, iti vei da seama ca nu ai unde sa fugi, si daca faci un exercitiu de viziune in viitor iti dai seama ca soarta aceste civilizatii este deja pecetluita daca continuam in acelasi fel. Da, asa e, doar ca refuz sa cred asta. Pur si simplu refuz pentru ca am vazut o alta cale.

De aceea am zis ca doar un virus ne mai poate schimba si de aceea am spus ca Iubirea este un virus pentru noi azi. E atat de radicala transformarea pe care o produce in interior, ca e ca si cand esti virusat. Doar ca acest virus ne salveaza iar noi refuzam sa intram in contact cu el pentru ca in realitate, cei care stiu asta au avut grija sa ne invete sa ne ascundem in spatele ecranelor si sa ne izolam usor, usor. Am crezut multa vreme ca e nevoie sa fac multe lucruri si schimbari. Sa fac si sa dreg…blah, blah, blah. Sa educam oamenii si sa ii invatam multe si marunte. Merge si asa, dar acum suntem intr-o pozitie fragila in care avem nevoie de o doza rapida, de o solutie rapida de vindecare.

Nu mai fugiti, nu va mai separati, nu va mai izolati ci pur si simplu conectati-va cu cel de langa voi. Am reusit sa fim conectactati prin Internet dar e nevoie sa ne conectam prin maini, prin gesturi si implicit prin vibratie. E nevoie sa ne conectam prin Inimi. Norocul nostru este ca inca suntem toti conectati prin inima dar am uitat asta si conexinea este intrerupta si prafuita, virusata si nu mai simtim asta.

Daca o sa intelegem asta fiecare va garantez ca mai devreme sau mai tarziu Internetul va pica pentru a preveni raspandirea unei astfel de idei. Dar exista viata dupa Internet, si va exista mereu intr-o forma sau alta pentru ca viata are un fel a ei sa mearga mai departe. Suntem facuti sa ne cautam unii pe altii. Va spune cineva ca o viata a cautat doar sa fuga, sa evadeze si sa stea cat mai departe de oameni.

Ceea ce va spun este ca fiecare din voi aveti aceasta forta in voi si prin acest mesaj imi doresc ca acest \’\’virus\’\’ al iubirii sa se activeze in voi, ca sa ii \”virusati\” si pe altii mai departe. O atingere de mana si un gand de iubire e suficient. Nu e nevoie sa spui nimic. Depaseste frica si doar ia-l/ia-o de mana. ASTA NU E O METAFORA. Efectiv atinge-l/atinge-o sau fi real acolo pentru ca sa transmiti vibratia. Restul vine direct din inima.

Nu va doresc sa fiti iubiti, va doresc sa fiti iubire!

bralgei shackry