In cautarea gestului pierdut

E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan. Dar cateodata mai ai si noroc daca vrei sa il numesti asa.

GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr.geste, lat. gestus.
Sursa: DEX \’09 (2009)

Inclin sa merg spre dezvoltarea celei de a doua explicatie a gestului conform DEX, dar exista atat de multe implicatii si in prima explicatie, caci este naucitor cate poti sa realizezi sau sa distrugi cu un singur gest, cu o singura ridicare de spranceana. Imaginati-va o discutie despre cineva, si tu faci un gest de dezaprobare. De aici incolo totul va fi purtat prin filtrul acestui gest, pentru ca interlocutorul tau l-a observvat si iata cum fara sa spui nimic ai desfintat sau ai ridicat pe cineva, in scara de interpretare a partenerului tau de conversatie.

Tot ceea ce facem, fiecare gest poate sa insemne ceva. Nu doar ceea ce spunem. Vorbele nostre poarta amprenta energetica a intentiilor noastre. Vorbele poarta gestul din spate care poate aparea sau nu. Atentie mare la gesturile noastre. Ele pot fi mici dar sa produca mult. E ca un fel de \’\’Butterfly effect\”, o reactie in lant de la un mic gest. Nu suntem obisnuiti sa dam atentie acestor mici gesturi. Avem prea multe pe cap, suntem atenti prea mult la vorbe, la vizual, la ceea ce se urla catre noi, la ceea ce apare pe micile sau marile ecrane cu litere mari de neon si care ne capteaza atentia invariabil catre ceea ce \”se vrea\” sa ne indreptam atentia.

Si uite asa a aparut programarea, asa a aparut NLP, pe asta se bazeaza televiziunea si publicitatea, etc.. Si aceasta industrie isi justifica actiunile prin trivialul: \’\’si noi trebuie sa mancam o paine\”; dar aceste practici au capatat o proportie ingrijoratoare. Am ajuns in punctul in care nu mai putem sa recunoastem un gest pentru ca gesturile vin din inima iar noi stam doar in cap.

Suntem blocati in a fi corect, in a performa, in a ne distra (apropo, distractie inseamna a fi distras). Distractia sau entertainmentul este o forma de a ne distrage atentia de la viata, de acum si aici in care gestul din inima a ajuns un lucru pe cale de disparitie. E un fel de virtute pierduta in jungla sociala in care traim. Pretul e mare, e foarte mare. Pretul suntem chiar noi insine. Am platit si platim cu noi. Am ales lumea externa si am uitat de inima din care vin gesturile.

Limba si vorbirea vin initial din inima, nu avem sistem de procesare, iar limba creste la fatul in dezvoltare direct din inima, conexiunile nervoase si energetice duc direct in inima. Insa apoi se produce ruptura, vocea mintii apare odata cu asimilarea programelor sociale si asa suntem impartiti intre vocea inimii si vocea mintii care castiga din ce in ce mai mult teren.

Mediul extern te indeparteaza treptat de inima si de gesturile care vin din acea sursa. Faceti un exercitiu zilnic de a vedea efectul pe care il are un gest obisnuit asupra celorlalti. Faceti un gest in mod constient si observati impactul. Nu e vorba de ce obtii in urma gestului, nu despre asta e vorba, e vorba doar de gest. Ce castigi e cu mult mai pretios decat un beneficiu imediat sau egotic. Ce castigi e un canal cu tine, cu inima ta. Din acest punct poti vedea ce alt gest poti face in fiecare zi. Si inca unul si inca unul.
Eu il vad ca pe un exercitiu de a aduna bile \”albe\”. Bineinteles ca nu despre asta e vorba ci de intarirea conexiuni cu inima ta. Asta iti da claritate si viziune iar asta in ziua de azi inseamna putere. Informatia este putere si claritatea inseamna putere.

Funny cum un gest iti poate aduce putere. Ironic nu?

bralgei shackry